| Tigrii au inaltimi cuprinse intre 1,4 - 2,8 m, in functie de specii, iar coada masoara intre 90 si 120 cm. Greutatea acestor animale se incrie intre 90 si 225 kg.
Desi traiesc mai mult singuri, tigrii se unesc la impartirea unui vanat sau cand merg sa bea apa.
Aceste mamifere vaneaza mai ales noaptea, fiind avantajate de o vedere mai agila dupa apunerea soarelui. Consuma multe animale: vite salbatice, porci salbatici, broaste, caprioare, soparle, pesti si crocodili.
Tigrul este cel mai mare exemplar din familia pisicilor.
Tigrul bengalez, siberian si tigrul din Sumatra se numara printre cele mai importante subspecii.
Urs polar
| Ursul polar se gaseste mai ales in Cercul Arctic, dar si in regiunea nordica a continentelor Europa, America si Asia. Sta mult timp in apa sau pe gheata marii. Este foarte mare, iar picioarele sunt adaptate mersului pe gheata, terminandu-se cu 5 gheare incovoiate. Blana si parul sunt si ele un ajutor pentru inot. |  | | Ursul alb este cel mai greu dintre toate speciile de ursi si printre primele mamifere ca marime, cantarind intre 350 kg si 680 kg.
Desi de cele mai multe ori acesti ursi traiesc singuri, se formeaza uneori si anumite grupuri, alcatuite, mai ales, din mame si pui. Acestia din urma sunt destul de firavi, nascandu-se cu ochii inchisi si acoperiti doar de o blanita fina. Abia in prima luna deschid ochii, iar capacitatea de a merge apare dupa 2 luni.
Nu are dusmani si nici mari probleme, datorita faptului ca traieste in arii inghetate, unde nu exista vietuitoare mai puternice decat el. Este totusi atacat de oameni care il vaneaza pentru grasimea lui.
Datorita faptului ca este singurul urs cu corpul alcatuit perfect pentru mediul acvatic, in mod stiintific este denumit "urs de mare".
Acest urs nu are o locuinta stabila, alocand mult timp cautarii hranei. Se hraneste cu foci, peste, morse si uneori chiar si iarba de mare. Ursul are nevoie sa consume 2 kg de hrana pe zi pentru a se putea mentine. Lipsa unei locuinte este compensata de un strat gros de untura care inveleste corpul ursului polar si o blana cu par des. Pielea acestui mamifer este neagra.
Ursul polar are numeroase calitati, dand dovada de inteligenta si de metode rapide de rezolvare a problemelor. Are vederea foarte buna sub apa, este un bun vanator si un excelent inotator.
Ursul polar este cel mai mare mamifer carnivor din lume. |
Ursul Panda
Ursul Panda, numit si ursul de bambus, este un mamifer foarte dragalas si extrem de interesant. El are capul rotund, acoperit in mare parte de blana alba, iar urechile si zona din jurul ochilor de blana neagra. De asemenea umerii si membrele sunt acoperite de blana neagra, pe cand restul corpului de blana alba. Membrele superioare ale ursului au cate 6 degete ce il ajuta sa se catere in copaci si sa isi tina echilibru. Pentru multa vreme panda nu era considerat o specie de urs, fiind asemenator cu ratonul numit "panda rosu", insa, in anul 1995, a fost recunocut ca specie de urs.
Ursii panda traiesc in China, in nordul Birmaniei si in Vietnam. Din cauza oamenilor ce au intrat in spatiul lor, ursii au parasit aceste regiuni, iar in prezent traiesc doar in sud-vestul Chinei. Principala lor sursa de hrana este bambusul. Aceasta planta nu este foarte consistenta si de aceea un urs panda are nevoie de aproximativ 30 de kilograme de bambus pe zi. Din acest motiv, ursul panda isi petrece aproape intreaga zi mancand. Din cauza alimentatiei limitate, ursii panda sunt o specie de animale pe cale de disparitie.
Masculul panda cantareste 85-125 de kg, pe cand femela doar 80 de kg. Femela este capabila sa faca pui abia la varsta de 3-4 ani. Ea naste o data la 2-3 ani cate doi pui de marimea unui soricel. In cele mai multe cazuri doar unul din ei reuseste sa traiasca. Abia la varsta de 18 luni, puiul devine independent. In prezent, din cauza distrugerii habitatului, mai traiesc in libertate doar 1600 de ursi panda.
Veverita
| Veverita se gaseste pe intregul glob pamantesc, exceptie facand Madagascar, Australia si regiunile polare. Locuinta veveritei este o vizuina in pamant sau in copaci, daca nu gaseste scorburi pe care sa le foloseasca drept casa.
Acest animal micut si foarte activ are 2 urechi mici, 2 ochi, 4 labute si o coada lunga si stufoasa, prezenta numai la veveritele care traiesc in copaci. Unele dintre ele, care poarta numele de "veverite zburatoare" au o membrana care leaga fiecare labuta din fata cu cea din spate. Aceasta membrana le este folositoare pentru a zbura dintr-un copac in altul cu mare usurinta. |  | | Culoarea blanitei difera in functie de specie, avand culorile neagra sau gri si rosie-maro, unele specii avand si dungi.
Acest mamifer masoara doar intre 18 si 23 de cm, iar coada este cuprinsa intre 7 - 9 cm, cantarind doar cateva sute de grame.
Cand se nasc puii sunt sensibili (nu au par si sunt orbi) si traiesc o perioada impreuna cu mamele lor, dar cand ajung la maturitate locuiesc singuri. Numai in cazul in care este foarte frig este acceptata o a doua veverita in aceeasi vizuina, dar aceasta trebuie sa plece de indata ce se incalzeste.
Veverita se hraneste cu numeroase plante, dar ii place si carnea. Printre preferintele sale se numara alunele, semintele, nucile, oua, viermi, insecte, ciuperci si pasari mici. Isi ascunde mancarea si de aceea are un miros foarte sensibil, care sa o ghideze catre hrana ascunsa, avand in vedere faptul ca memoria nu o ajuta. Acest simt dezvoltat al mirosului ii permite sa-si dea seama daca o aluna sau nuca sunt mancate in interior de insecte. Pentru a-si mentine dintii curati, veverita rontaie radacini de copaci.
Pentru ca este foarte mica si firava are multi dusmani (vulturii, ursii, coiotii, vulpile si ulii) impotriva carora nu are nici o arma. Nu-i ramane decat sa fuga si sa se ascunda. Din aceasta cauza nu este foarte atenta la ce mananca, fiind cu ochii in patru pentru a nu fi atacata de vreun pradator .
Exista peste 300 de specii de veverite dintre care cele mai cunoscute sunt marmotele, veverita rosie, veverita zburatoare si cainele de prerie. Veveritele supranumite "de pamant", care nu locuiesc in copaci, au obrajii in forma de "buzunare", in care sa care hrana pe care o stocheaza apoi in vizuina.
Coada este folosita in comunicarea cu alte veverite, in pastrarea echilibrului in timpul salturilor, pentru a se incalzi iarna, dar cel mai important rol ramane acela de "parasuta" in sariturile din copaci. |
Zebra
| Zebra este intalnita in campie, in zone deschise, dar si in munti, in Africa. Are capul alb cu pete maro, fata de culoarea maro deschis si corpul alb-argintiu sau alb-galben cu dungi negre.
Ajunge la 1,5 metri inaltime si cantareste intre 200 de kg si 500 de kg. |  | | Zebrele raman impreuna cu alte exemplare, formand turme, in interiorul carora se recunosc intre ele prin intermediul mirosului, a sunetelor sau a altor semne primare. Se hranesc cu plante, frunze si iarba si sunt dependente de apa, fiind nevoite sa calatoreasca mult pentru a o gasi. Cand o gasesc sunt capabile sa bea pana la 14 litri de apa pe zi.
Dungile o fac pe zebra diferita fata de restul familiei cailor. Principalul dusman al zebrei este leul. Ea se apara prin fuga, modul in care sunt dispuse dungile ajutand-o sa se piarda in zare, pradatorul neavand precizie in a o urmari. Mai ales daca sunt mai multe intr-o turma, urmarirea lor de catre dusmani devine imposibila, provocand confuzie cu atatea dungi.
Femelele tinere sunt capabile de reproducere la virsta de 2 ani, deci mult mai devreme decat masculii. Separarea de familia de origine si atasarea la o alta grupa se face la virste diferite pentru masculi si femele, ceea ce exclude practic consanguitatea si diminueaza posibilitatea ca un mascul si o femela provenind din acelasi parinte sa se regaseasca in cadrul unei familii.
Dupa imperechere, gestatia femelei dureaza un an, nasterea producandu-se repede, in numai 20 minute, in prezenta intregii familii. Femela care este gata sa nasca se culca pe o parte si se ridica imediat ce puiul a parasit complet corpul ei. Miscarea provoaca ruperea cordonului ombilical. Puiul are o evolutie extrem de rapida, la numai 15 minute de la nastere izbutind sa se ridice in picioare, iar dupa doua ore fiind capabil sa-si urmeze mama.
Timp de cateva zile, aceasta nu permite nimanui sa se apropie de pui, exceptie facand doar in cazul fratelui sau a surorii.
Abia dupa 10 zile manzul intra in contact cu restul familiei si primeste ingrijiri din partea tatalui, care-l vegheaza atent. Cand implineste 6-7 ani este intarcat. Femela se poate imperechea din nou, imediat dupa nastere, insa are de obicei un pui o data la doi ani. |
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu