Animale(3)

Tigru

Tigrul se gaseste in regiunile cu iarba inalta, mlastini, desisuri si paduri din Asia. Nu are multi dusmani, renumele de animal periculos pe care si l-a castigat reusind sa tina departe eventualii pradatori. Culoarea blanii este portocalie cu alb, iar dungile sunt negre. Exista si o categorie de tigrii cu blana alba si dungi negre. Are aspectul asemanator cu al unei pisici, cu gheare lungi si puternice. Are in plus fata de aceasta dungi pe toata suprafata corpului.

Tigrii au inaltimi cuprinse intre 1,4 - 2,8 m, in functie de specii, iar coada masoara intre 90 si 120 cm. Greutatea acestor animale se incrie intre 90 si 225 kg. Desi traiesc mai mult singuri, tigrii se unesc la impartirea unui vanat sau cand merg sa bea apa. Aceste mamifere vaneaza mai ales noaptea, fiind avantajate de o vedere mai agila dupa apunerea soarelui. Consuma multe animale: vite salbatice, porci salbatici, broaste, caprioare, soparle, pesti si crocodili. Tigrul este cel mai mare exemplar din familia pisicilor. Tigrul bengalez, siberian si tigrul din Sumatra se numara printre cele mai importante subspecii. Urs polar Ursul polar se gaseste mai ales in Cercul Arctic, dar si in regiunea nordica a continentelor Europa, America si Asia. Sta mult timp in apa sau pe gheata marii. Este foarte mare, iar picioarele sunt adaptate mersului pe gheata, terminandu-se cu 5 gheare incovoiate. Blana si parul sunt si ele un ajutor pentru inot. Ursul alb este cel mai greu dintre toate speciile de ursi si printre primele mamifere ca marime, cantarind intre 350 kg si 680 kg. Desi de cele mai multe ori acesti ursi traiesc singuri, se formeaza uneori si anumite grupuri, alcatuite, mai ales, din mame si pui. Acestia din urma sunt destul de firavi, nascandu-se cu ochii inchisi si acoperiti doar de o blanita fina. Abia in prima luna deschid ochii, iar capacitatea de a merge apare dupa 2 luni. Nu are dusmani si nici mari probleme, datorita faptului ca traieste in arii inghetate, unde nu exista vietuitoare mai puternice decat el. Este totusi atacat de oameni care il vaneaza pentru grasimea lui. Datorita faptului ca este singurul urs cu corpul alcatuit perfect pentru mediul acvatic, in mod stiintific este denumit "urs de mare". Acest urs nu are o locuinta stabila, alocand mult timp cautarii hranei. Se hraneste cu foci, peste, morse si uneori chiar si iarba de mare. Ursul are nevoie sa consume 2 kg de hrana pe zi pentru a se putea mentine. Lipsa unei locuinte este compensata de un strat gros de untura care inveleste corpul ursului polar si o blana cu par des. Pielea acestui mamifer este neagra. Ursul polar are numeroase calitati, dand dovada de inteligenta si de metode rapide de rezolvare a problemelor. Are vederea foarte buna sub apa, este un bun vanator si un excelent inotator. Ursul polar este cel mai mare mamifer carnivor din lume. Ursul Panda Ursul Panda, numit si ursul de bambus, este un mamifer foarte dragalas si extrem de interesant. El are capul rotund, acoperit in mare parte de blana alba, iar urechile si zona din jurul ochilor de blana neagra. De asemenea umerii si membrele sunt acoperite de blana neagra, pe cand restul corpului de blana alba. Membrele superioare ale ursului au cate 6 degete ce il ajuta sa se catere in copaci si sa isi tina echilibru. Pentru multa vreme panda nu era considerat o specie de urs, fiind asemenator cu ratonul numit "panda rosu", insa, in anul 1995, a fost recunocut ca specie de urs. Ursii panda traiesc in China, in nordul Birmaniei si in Vietnam. Din cauza oamenilor ce au intrat in spatiul lor, ursii au parasit aceste regiuni, iar in prezent traiesc doar in sud-vestul Chinei. Principala lor sursa de hrana este bambusul. Aceasta planta nu este foarte consistenta si de aceea un urs panda are nevoie de aproximativ 30 de kilograme de bambus pe zi. Din acest motiv, ursul panda isi petrece aproape intreaga zi mancand. Din cauza alimentatiei limitate, ursii panda sunt o specie de animale pe cale de disparitie. Masculul panda cantareste 85-125 de kg, pe cand femela doar 80 de kg. Femela este capabila sa faca pui abia la varsta de 3-4 ani. Ea naste o data la 2-3 ani cate doi pui de marimea unui soricel. In cele mai multe cazuri doar unul din ei reuseste sa traiasca. Abia la varsta de 18 luni, puiul devine independent. In prezent, din cauza distrugerii habitatului, mai traiesc in libertate doar 1600 de ursi panda. Veverita Veverita se gaseste pe intregul glob pamantesc, exceptie facand Madagascar, Australia si regiunile polare. Locuinta veveritei este o vizuina in pamant sau in copaci, daca nu gaseste scorburi pe care sa le foloseasca drept casa. Acest animal micut si foarte activ are 2 urechi mici, 2 ochi, 4 labute si o coada lunga si stufoasa, prezenta numai la veveritele care traiesc in copaci. Unele dintre ele, care poarta numele de "veverite zburatoare" au o membrana care leaga fiecare labuta din fata cu cea din spate. Aceasta membrana le este folositoare pentru a zbura dintr-un copac in altul cu mare usurinta. Culoarea blanitei difera in functie de specie, avand culorile neagra sau gri si rosie-maro, unele specii avand si dungi. Acest mamifer masoara doar intre 18 si 23 de cm, iar coada este cuprinsa intre 7 - 9 cm, cantarind doar cateva sute de grame. Cand se nasc puii sunt sensibili (nu au par si sunt orbi) si traiesc o perioada impreuna cu mamele lor, dar cand ajung la maturitate locuiesc singuri. Numai in cazul in care este foarte frig este acceptata o a doua veverita in aceeasi vizuina, dar aceasta trebuie sa plece de indata ce se incalzeste. Veverita se hraneste cu numeroase plante, dar ii place si carnea. Printre preferintele sale se numara alunele, semintele, nucile, oua, viermi, insecte, ciuperci si pasari mici. Isi ascunde mancarea si de aceea are un miros foarte sensibil, care sa o ghideze catre hrana ascunsa, avand in vedere faptul ca memoria nu o ajuta. Acest simt dezvoltat al mirosului ii permite sa-si dea seama daca o aluna sau nuca sunt mancate in interior de insecte. Pentru a-si mentine dintii curati, veverita rontaie radacini de copaci. Pentru ca este foarte mica si firava are multi dusmani (vulturii, ursii, coiotii, vulpile si ulii) impotriva carora nu are nici o arma. Nu-i ramane decat sa fuga si sa se ascunda. Din aceasta cauza nu este foarte atenta la ce mananca, fiind cu ochii in patru pentru a nu fi atacata de vreun pradator . Exista peste 300 de specii de veverite dintre care cele mai cunoscute sunt marmotele, veverita rosie, veverita zburatoare si cainele de prerie. Veveritele supranumite "de pamant", care nu locuiesc in copaci, au obrajii in forma de "buzunare", in care sa care hrana pe care o stocheaza apoi in vizuina. Coada este folosita in comunicarea cu alte veverite, in pastrarea echilibrului in timpul salturilor, pentru a se incalzi iarna, dar cel mai important rol ramane acela de "parasuta" in sariturile din copaci. Zebra Zebra este intalnita in campie, in zone deschise, dar si in munti, in Africa. Are capul alb cu pete maro, fata de culoarea maro deschis si corpul alb-argintiu sau alb-galben cu dungi negre. Ajunge la 1,5 metri inaltime si cantareste intre 200 de kg si 500 de kg. Zebrele raman impreuna cu alte exemplare, formand turme, in interiorul carora se recunosc intre ele prin intermediul mirosului, a sunetelor sau a altor semne primare. Se hranesc cu plante, frunze si iarba si sunt dependente de apa, fiind nevoite sa calatoreasca mult pentru a o gasi. Cand o gasesc sunt capabile sa bea pana la 14 litri de apa pe zi. Dungile o fac pe zebra diferita fata de restul familiei cailor. Principalul dusman al zebrei este leul. Ea se apara prin fuga, modul in care sunt dispuse dungile ajutand-o sa se piarda in zare, pradatorul neavand precizie in a o urmari. Mai ales daca sunt mai multe intr-o turma, urmarirea lor de catre dusmani devine imposibila, provocand confuzie cu atatea dungi. Femelele tinere sunt capabile de reproducere la virsta de 2 ani, deci mult mai devreme decat masculii. Separarea de familia de origine si atasarea la o alta grupa se face la virste diferite pentru masculi si femele, ceea ce exclude practic consanguitatea si diminueaza posibilitatea ca un mascul si o femela provenind din acelasi parinte sa se regaseasca in cadrul unei familii. Dupa imperechere, gestatia femelei dureaza un an, nasterea producandu-se repede, in numai 20 minute, in prezenta intregii familii. Femela care este gata sa nasca se culca pe o parte si se ridica imediat ce puiul a parasit complet corpul ei. Miscarea provoaca ruperea cordonului ombilical. Puiul are o evolutie extrem de rapida, la numai 15 minute de la nastere izbutind sa se ridice in picioare, iar dupa doua ore fiind capabil sa-si urmeze mama. Timp de cateva zile, aceasta nu permite nimanui sa se apropie de pui, exceptie facand doar in cazul fratelui sau a surorii. Abia dupa 10 zile manzul intra in contact cu restul familiei si primeste ingrijiri din partea tatalui, care-l vegheaza atent. Cand implineste 6-7 ani este intarcat. Femela se poate imperechea din nou, imediat dupa nastere, insa are de obicei un pui o data la doi ani.

Animale(2)

Elefant

Elefantii sunt considerati a fi cele mai mari mamifere din lume. Acestia pot fi intalniti in Africa si in India, in special in padurile tropicale sau campiile din apropierea apelor. Desi nu vede bine, se ghideaza dupa miros si auz, pe care le are foarte sensibile, astfel ca poate simti apa de la o distanta de 4 km.

Exista doua specii mari de elfanti - elefantul african si cel indian. Acesta din urma este mai mic decat cel african, cu urechi mici si grase si colti mai mici, spre deosebire de elefantul african care are corpul mare si gras si urechile moi. Are culoarea maro deschis sau gri, colti de fildes alb-galbui si un nas lung care este utilizat pentru miros sau pentru a rupe frunzele copacilor. Nasul, care mai este cunoscut si sub denumirea de trompa, ii foloseste si pentru a se stropi cu apa. Au obiceiul de a se tavali prin noroi, protejandu-si pielea sensibila de soarele prea puternic sau de intapaturile insectelor. De obicei doarme in picioare, fiind foarte rare momentele cand se intinde pe pamant. Inaltimea acestuia variaza de la 3 la 4,5 metri, iar greutatea maxima pe care o poate atinge este de circa 7 tone. Volumul impresionant al elefantului tine, in general, pradatorii departe, dar pericolul cel mai mare pentru el este omul, care-l vaneaza pentru valoarea fildesului din care sunt formati coltii sai sau pentru a-i folosi la circ. Aceste animale raman grupate in familii, care se unesc la randul lor intr-o turma care este condusa de femela cea mai batrana. Toti elefantii grupati astfel raman impreuna cu turma, in afara puilor maturi, care o parasesc pentru a cauta o femela. Elefantul are un spirit de devotament foarte accentuat. Astfel, daca unul dintre ei este ranit nu este abandonat de ceilalti. Elefantii il incadreaza strans de o parte si de alta a corpului, iar cel ranit poate parcurge asa zeci de kilometri impreuna cu turma. Dintre toate speciile elefantii se inmultesc cel mai greu. O femela elefant poate avea pui dupa o sarcina de chiar 20 de luni. Elefantul este vegetarian, hranindu-se cu iarba, frunze si alte diferite plante pe care le gasesc in aceste zone. Acestia ajung sa consume aproximativ 225 kg de mancare si 90 litri de apa pe zi. Ghepardul Ghepardul este un mamifer care face parte din familia pisicilor salbatice mari, Felidae. Pieptul ii este adancit, iar talia ingusta. Are corpul acoperit cu o blana de culoare galben-inchisa cu pete negre, nunanta ce il ajuta sa se camufleze atunci cand vaneaza. Lungimea corpului este de aproximativ 115-135 cm si cantareste intre 40 si 65 de kg. Ghepardul are capul mic si urechile ascutite. De asemenea, el are doua dungi negre ce pornesc de la ochi si se termina la gura, dungi ce il protejeaza de razele solare si il ajuta sa vada la distante mai mari. Spre deosebire de alte pisici salbatice, ghepardul este atat de diferit incat este incadrat in propriul sau gen, si anume Acinonyx. Este un bun catarator, alergator si agil in sarituri. Ghepardul este cunoscut ca fiind cel mai rapid animal terestru. Viteza maxima inregistrata a unui ghepard a fost de 105km/h, insa viteza maxima de care este capabil nu a fost inca descoperita. Un alt aspect interesant al ghepartudului este acceleratia extraordinara cu care ajunge, in numai trei secunde, la o viteza de 110 km/h. Ghepardul traieste in campiile Africii si este un animal carnivor. Hrana lui preferata sunt gazelele Thomson. Este un animal care a existat aproximativ 4 milioane de ani. In urma cu 20.000 de ani, aceste pisici salbatice traiau in Africa, Europa si America de Nord. La sfarsitul Marii Epoci de Gheata, schimbarea climei a omorat 75% din speciile de mamifere, printre care si o buna parte din gheparzi. O mica parte din ei au reusit sa migreze spre zone mai apropiate mediului lor de viata normal, iar in secolul V au inceput sa fie folositi pentru vanatorit si sport. Numarul gheparzilor a scazut de la 100.000 din secolul al XIX pana la 12.500, in prezent. Girafa Girafa se gaseste mai ales in zonele uscate din Africa si in apropierea desertului Sahara. Nu se indeparteaza niciodata de copaci. Este singurul animal care are de la nastere niste noduri osoase pe cap, care constitue inceputurile de la coarne. Acesti bulbi sunt prezenti atat la mascul cat si la femela, dar aceasta din urma ii are mai mici. Girafa ajunge la inaltimea de 5,5 metri inaltime, fiind printre cele mai inalte mamifere din lume. Poate atinge o greutatea de aproximativ 800 de kg. Acest mamifer traieste in cirezi imprastiate si se hraneste cu frunze din copaci, de unde isi ia si apa necesara. Gatul ii este de mare folos pentru a ajunge la aceste frunze si a putea sa le rupa. Cand este atacata, fie fuge - poate atinge viteza de 56 km/h - fie se apara cu ajutorul copitelor puternice. Are culoarea portocalie, blana fiind presarata cu pete circulare maro deschis sau inchis. Odata cu inaintarea in varsta aceste pete se inchid la culoare. Are un gat foarte lung si puternic, care se termina cu un cap mic. Picioarele sunt, de asemenea, lungi si prevazute cu copite. Este cunoscut faptul ca girafa doarme in picioare. Se apleaca doar pentru a se hrani sau pentru a bea apa. Puiul girafei este capabil sa stea in picioare la numai 20 de minute de la nastere. In unele momente, foarte rare, se aseaza pe pamant. Desi poate auzi anumite zgomote (guitatul, behaitul, sforaitul), girafa nu are posibilitatea de a scoate vreun sunet. Cu toate ca multe animale care traiesc in Sahara pleaca la schimbarea dintre anotimpuri, girafa nu-si paraseste casa. Ii este suficienta apa pe care o gaseste in frunze. Pentru a ajunge la aceasta se foloseste de limba lunga de o jumatate de metru, care, in unele cazuri, poate depasi chiar si aceasta lungime. Limba ii este utila si pentru curatarea urechilor. Hipopotam Hipopotamul se gaseste in sudul Africii. Este bine adaptat atat pentru viata in apa, cat si pe uscat. Poate inota foarte bine si isi poate mentine respiratia timp de 6 minute, dar in acelasi timp poate alerga cu o viteza de 32 km/ora. Traieste mai mult singur si se hraneste cu ierburi si plante din apa. Nu are nevoie sa manance foarte mult pentru ca nu consuma multa energie. Are corpul mare si gros, sustinut de picioare puternice si scurte si o coada mica. Doar cand deschide gura sunt vizibili niste colti mari si puternici. Ochii sunt asezati in varful capului, aceasta pozitie permitandu-i sa vada cand este in apa. Tot ce face pentru a se apara de eventualii dusmani este sa deschida gura pentru a i se vedea coltii fiorosi. Acest animal nu are par, dar poseda o piele groasa de culoare gri-maronie. Are lungimea de 4-5 m si in inaltime atinge 2 m. Greutatea este cuprinsa intre 1800 si 3500 de kg, ocupand astfel locul al treilea intre cele mai mari animale din lume. Desi "hipopotam" se traduce in limba greaca prin "calul raurilor", el este asemanator unui porc. In zilele calduroase este secretata o substanta din piele care are rolul de a proteja animalul de razele prea puternice ale soarelui. Aceasta are culoarea rosie si este asemanatoare sangelui. Hipopotamul naste puii sub apa, acestia fiind capabili sa se hraneasca si sa inoate chiar din primele clipe de viata. Puii sunt purtati pe spatele mamei hipopotam cand aceasta inoata. In momentul in care intra in intregime in apa, nasul si urechile hipopotamului se inchid automat, pentru a impiedica intrarea apei. Iepure Iepurele se gaseste in aproape toate continentele, exceptie facand Antarctica. S-a adaptat la diferite climate si temperaturi (in paduri, campii, regiuni inzapezite si chiar in mlastini). Acest animal isi construieste casa in pamant, sapand adaposturi numite vizuine. Uneori iepurele prefera sa foloseasca vizuinele altor animale pentru a evita sa-si construiasca una a lui. Se intalnesc 18 tipuri de specii de iepuri, dintre care unele au nume neobisnuite, precum "coada de bumbac". Este un animal dragalas, acoperit cu blana deasa si moale. Are urechi mari si moi dar la unele specii acestea pot fi si mici si scurte. Corpul este durduliu, iar picioarele din spate sunt mai lungi si mai puternice decat cele din fata. Pentru a se apara de pradatori se foloseste de capacitatea sa de a alerga foarte repede. Culoarea acestor animale difera in functie de specii si de locul in care traiesc. Astfel, ei pot fi gri, maro, roscat, dar si alb sau negru. Nu este foarte mare, avand lungimea cuprinsa intre 25-50 cm si cantarind in jur de 7 kg. Iepurii de casa depasesc aceasta greutate, datorita faptului ca sunt mai bine hraniti si nu alearga in comparatie cu cei salbatici. Poate trai singur sau in colonii. Se hraneste cu morcovi (preferatii lui), iarba, salata, varza si alte plante. Pentru a ajunge la alimente intra de multe ori in gradinile oamenilor. Desi ii place sa rontaie, iepurele nu face parte din categoria rozatoarelor, avand 4 dinti in fata, spre deosebire de rozatoare care au doar 2 dinti in fata. Este un animal nocturn, iesind din vizuina cand se lasa seara si pitindu-se la loc la primele ore ale diminetii. In cazul unui pericol, iepurii se folosesc de piciorul din spate pentru a bate toba cu el in pamant, avertizandu-i astfel pe ceilalti. Leu Leul se gaseste doar in Africa, in savane sau campii ierboase, si intr-o regiune din India. Corpul acestuia este acoperit cu o blana de culoare maro-rosiatica., iar coada se termina cu o portiune paroasa si colorata in nuante mai inchise decat restul blanii. Masculii au in plus fata de femele o coama deasa din par mai inchis la culoare, in jurul gatului. Capul si gura sunt foarte mari, ghearele puternice, umerii masivi, intregul corp fiind extrem de musculos. Femelele leu au lungimea de 107-123 cm, iar masculii 90-250 cm, iar coada are 90-105 cm. Datorita acestor masuri leul este poreclit "rege al animalelor". Cantareste intre 120 kg si 250 kg, depinzand daca este mascul sau femela. Leul este un animal carnivor ce mananca numai mamifere (antilope, zebre). Pentru a gasi cat mai repede hrana si in cantitati cat mai mari, leii vaneaza impreuna, mai ales noaptea. Fiind atat de puternic si de temut, nimeni nu se incumeta sa il atace. La varsta de 2-4 ani, masculul leu isi paraseste familia pentru a-si gasi una noua. Femela vaneaza mai mult de 90% din zi, pentru ca are o greutate mai mica decat a masculului care are nevoie de odihna 20-21 de ore pe zi. Vanatul, insa, este mancat mai intai de leu, apoi de femele, iar puii trebuie sa se multumeasca cu ce ramane de la parintii lor. Desi leul face parte din categoria pisicilor, care obisnuiesc sa traiasca singure, acesta reprezinta o exceptie, ramanand impreuna cu familia, care se grupeaza intr-o comunitate cu alte cateva familii. Aceasta comunitate este condusa de un mascul. O femela leu, va ramane intotdeauna cu familia, pana la sfarsitul vietii. Liliac Liliacul este un mamifer ce face parte din familia Chiroptera. El este singurul mamifer zburator si asta datorita faptului ca membrele lui anterioare sunt dezvoltate ca niste aripi. Corpul liliacului este de cele mai multe ori indesat cu gatul scurt, capul gros si o gura larga. De asemenea, ceea ce il face sa zboare este structura lui formata din membre superioare si membrana subtire, bogat vascularizata, ce uneste degetele si corpul. Liliecii pot zbura mult mai repede si pot face mai multe manevre in aer decat pot pasarile, datorita faptului ca aripile lor sunt foarte subtiri. In intreaga lume exista aproximativ 1100 de specii de lilieci. Aproximativ 70 % din ei sunt insectivori, iar restul fructivori si carnivori. Liliecii carnivori exista intr-un numar foarte mic si se hranesc cu specii de lilieci mai mici sau cu pasarele. Aceasta specie de mamifer joaca un rol ecologic extrem de important in polenizarea unor flori, deoarece transorta seminte si ajuta de asemenea si la reglarea populatiilor de insecte. Un lucru interesant este modul in care un liliac isi vaneaza hrana. Acesta isi localizeaza prada emitand ultrasunete si apoi ascultand ecoul, acest proces fiind numit ecolocatie. Cel mai dezvoltat simt al liliecilor este auzul, simt cu care reusesc sa se orienteze foarte bine. Urechile lor sunt mari, iar in dreptul unghiului intern o expansiune cutanata de forma variabila, numita tragus (urechiusa), iar in dreptul unghiului inferior extern o proeminenta mai putin variabila numita antitragus. Liliacii se reproduc o singura data pe an, iar atunci cand femela naste, aduce pe lume doi pui vii golasi, cu pleoape lipite. Lup Cea mai mare specie din familia cainilor si una din cele sapte care formeaza ordinul carnivorelor, specia lupului este cea mai raspandita dintre mamiferele care traiesc in prezent. Este raspandit in Canada, Alaska, Europa Estica si Centrala, Rusia, Siberia, Peninsula Scandinava, Orientul Apropiat si Asia Centrala. Avand o statura de 100-150 cm si o greutate cuprinsa intre 12 si 80 de kg, lupul este unul dintre animalele cele mai inteligente si adaptabile. Are aspectul asemanator cu al unui caine, ochii rotunzi, coada groasa si un bot alungit, in care se ascund colti puternici Poate avea blana de culoare alba (lupul polar din tundrele nordice), rosie (lupul rosu, odinioara raspandit pe teritoriul Nord-American, iar acum pe cale de disparitie) sau sura. Traieste in haite avand in jur de 6 si 15 de exemplare. Lupii care ataca in haita pot vana chiar animale mari, de circa 500 kg sau chiar mai mari. Un lup poate consuma pana la 10 kg de carne odata; animalele mici sunt mancate in intregime. Cum rata esecurilor la haituit este de 90%, lupii sunt adaptati sa rabde de foame zile-n sir. Vaneaza diverse vietati, de la rozatoare si insecte pana la animale mari ca elanul, bizonul sau boul moscat. Lupul are putini dusmani, dar cei care se incumeta totusi sunt alungati de coltii ascutiti ai acestui animal. El devine mai puternic si mai de temut in cadrul haitei din care face parte si de care se desparte foarte rar. Habitatele sunt mici (in jur de 100 km patrat) si bine delimitate pe teritorile unde exista hrana din belsug. Daca prada este putina, habitatul este de cel putin zece ori mai mare. Lupii singuratici, de obicei masculi tineri, strabat drumuri foarte lungi pana ce isi fac rost de propriul teritoriu. Datorita faptului ca face parte din familia cainilor, lupul are mirosul si auzul bine dezvoltate. Este un animal inteligent, comunicand cu semenii prin diverse sunete (urlete, latraturi, scancituri, maraieturi, etc) sau prin diferite pozitii ale corpului si ale cozii. De pilda, coada lupului in pozitie verticala semnifica faptul ca acel animal este seful haitei, iar pozitia orizontala a cozii se traduce prin intentia acestuia de a vana. Lupii, in comparatie cu oamenii - care au o presiune a muscaturii de 90 kg presiune pe 1 cm patrat - au capacitatea de 450 kg presiune pe 1 cm patrat, deci de 5 ori mai mare decat a omului. Lupul poate ajunge la varsta de 15-16 ani, dar datorita faptului ca a fost vanat in exces, a disparut de pe teritoriul multor tari. Oaie Se gaseste aproape in toate regiunile de pe Glob, indiferent de clima, exceptie facand totusi Antarctica. Cele mai multe exemplare se afla in Australia. Oaia are un corp dolofan, care este acoperit cu o blana buclata alba, maro sau neagra, in functie de specia din care face parte. Fata este ingusta si lunga, avand in lateral 2 urechi ascutite, iar coada cu care se termina corpul este scurta. Picioarele se termina cu 2 degete, care se continua cu copite in locul unghiilor. Doar masculul are coarne incovoiate si lungi. Corpul oii atinge in lungime aproximativ 1,5 m, iar greutatea este cuprinsa de cele mai multe ori intre 90-115 kg. Aceste animale traiesc in turme numai in mediul domestic. Sunt vegetariene, hranindu-se cu buruieni si iarba, iar pe timpul iernii cu graunte. Denumirea lor difera in functie de sex si varsta. Astfel, masculul oaie este numit berbec, femela mai poarta numele de mioara, iar puiul se numeste miel. Puma Puma este un mamifer din familia felidelor. Animal carnivor, puma este foarte cunoscuta pentru abilitatea cu care isi vaneaza prada. De obicei, corpul ei depaseste 1 metru lungime si este acoperit de o blana de nuanta galbena-roscata. Inaltimea felinei poate ajunge la 70 de cm, iar greutatea corpului unui mascul cantareste mai mult de 100 de kg, iar cea a unei femele 50 de kg. Aceste feline traiesc in regiunea ecuatorului, in America de Sud, Mexic si S.U.A. Mobila si foarte flexibila, o puma poate sari la o distanta de 10 m si la o inaltime de 4 m. Se hraneste cu animale pe care le vaneaza noaptea, cu mare grija, urmarindu-le uneori pe distrante foarte lungi. Uneori vaneaza animale de o talie mare, precum cerbii, elanii sau renii. Puma nu ataca niciodata omul si mai mult decat atat, se fereste intotdeauna de el. Puma este un animal caruia ii place sa traiasca in singuratate. Intre luna noiembrie si iunie, atunci cand intra in perioada imperecheii, puma traieste cateva saptamani impreuna cu pereche sa. Inainte ca femela sa nasca puii, masculul o paraseste. Dupa trei luni de sarcina, femela naste de 1 la 6 pui, iar la varsta de 20 de luni se despart de mama sa. Ren Renii se gasesc aproape de Polul Nord, pe aproape toate continentele din imprejurimi: Asia, Europa si America, numai in zonele cu tundra arctica, si in padurea nordica (in Rusia, Canada, nordul Chinei, Scandinavia si Alaska). Au aspectul asemanator cu al unui cerb mai mic, dar au mai multe kilograme decat acesta, aparand mai grasi. Copitele renului sunt mai late, ceea ce impiedica scufundarea animalului in mlastinile care se formeaza in sezoanele mai calduroase. Blana este de culoare gri-bej in timpul iernii si cafenie pe perioada verii. In zona gatului si cefei are culoarea albicioasa-galbui, iar coada este marcata cu o dunga alba care are rol de semafor care ghideaza renii in recunoasterea intre ei. Desi blana renului este deasa si cu firul lung, nu da impresia de lana. Blana acestor animale retine aerul, ajutand astfel la incalzire si inot. Vara culoarea blanii se inchide, iar iarna se deschide. Interesant in ceea ce-i priveste pe reni este faptul ca atat masculii, cat si femelele isi pierd coarnele vara. Cand acestea incep sa creasca din nou, sunt acoperite de piele si blana cu peri scurti, fiind foarte moi. Cu timpul, insa, se intaresc, iar pielea si blana care le acoperea cad. Renul are o inaltime de 100 de cm, iar greutatea de aproximativ 150 de kg. Desi este greoi, acest animal poate alerga fara probleme. Sunt capabili sa alerge cu o viteza de 20-25 km/h. Renii traiesc diferit in functie de zona in care se afla. Astfel, in Asia si Europa sunt grupati in colonii de femele cu puii lor. La conducerea acestor grupuri se afla o femela mai batrana. In aceste zone renii suporta prezenta omului, fiind aproape domesticiti. Oameni ii utilizeaza pentru tractiune, sau pentru lapte, carne si piele. Reni salbatici se mai pot gasi in America. Membrii grupului isi pasteaza un loc prestabilit chiar si in timpul deplasarii, pastrand in interior si protejand renii puternici si mamele cu puii lor. Sunt vanati de numeroase carnivore ce traiesc in acele zone, printre care se numara ursul, lupul, vulpea si altii. Pentru a se apara renii fie isi folosesc coarnele, fie alearga din fata pericolului, viteza mare pe care o pot atinge constituind un avantaj considerabil. Renul este un soi de sanitar, deoarece se hraneste cu licheni, plante de care alte rumegatoare nu se apropie. Consuma si iarba, dar nu o gasesc foarte des in locurile unde traiesc. Lichenii sunt gasiti indiferent de anotimp, iarna fiind scosi la suprafata cu ajutorul coarnelor si copitelor renilor. In Finlanda renii poarta denumirea de "Poro". Rinocer Rinocerul se gaseste in Asia si Africa. Locuieste in savane deschise sau cu tufisuri, dar mai ales in zona dintre savana si padure. Corpul animalului este foarte mare si gras, asemanator cu un butoi, iar capul este mare, avand pe nas 2 coarne curbate pe nas, unul mai lung decat celalalt. Picioarele sunt groase si puternice, pentru a putea sustine corpul imens si se termina cu 3 degete, iar pielea este groasa si acoperita cu par putin si rar. Culoarea pielii este gri (pentru rinocerul alb) sau neagra. Lungimea si greutatea rinocerului difera in functie de specia din care face parte, astfel ca rinocerul negru are lungimea de 3-4 m si 1,30 m inaltime la nivelul umerilor, iar in cazul rinocerului alb lungimea este de 3,5-5 m, iar inaltimea cuprinsa intre 1-2 m. Greutatea rinocerului negru este de 1.000-2.000 kg, iar a celui alb de 2.300-3.600 kg. Rinocerul negru ramane in legatura numai cu mama sa, spre deosebire de cel alb, care ramane intr-un cerc de prieteni. Acest animal este ierbivor si se hraneste cu muguri, iarba grasa, frunze, copaci mici si tufisuri. Nu are dusmani in randul animalelor, ci in randul oamenilor. Acestia il vaneaza pentru coltul frontal. Pentru a se apara se ascunde in spatele copacilor grosi, care il ajuta la camuflare Daca pericolul este mare rinocerul se foloseste de cornul din frunte, fiind foarte agresiv. Din aceasta cauza este declarat animal periculos. Este aproape in permanenta plin de noroi, acesta protejandu-l impotriva soarelui puternic si insectelor. Pentru a scapa de acestea din urma permite anumitor pasari sa stea pe spatele lui si sa manance aceste insecte. Rinocerul da impresia ca e gata de atac in orice clipa, pentru ca are vederea slaba. Are capacitatea de a alerga cu 50 de km\ora in timp ce loveste in permaneta cu cornul. Se poate intoarce repede intr-un spatiu mic, dand dovada de multa agilitate. Rinocerul alb este al al doilea mamifer ca marime dupa elefant.

Animale(1)

Arici

Ariciul este un animal cu un corp rotund si picioare scurte. Spatele acestuia este acoperit cu multe ace, dar burta este pufoasa si moale. Culoarea blanitei care o acopera este alb. Are pe corp culori inchise (gri, negru sau maroniu) iar tepii au culoarea maro inchis cu alb. Are marimea aproximativ cat a unui iepure si cantareste intre 0,9 - 1,4 kg.

Isi cauta hrana numai noaptea si, datorita faptului ca este foarte rezistent la toxine, poate consuma o serie de insecte toxice care pentru om ar fi daunatoare (viespi, carabusi, albine si serpi veninosi, oua de pasari, broaste si viermi), avand astfel un rol important in mentinerea controlului asupra inmultirii acestora.

Pentru a se apara de pradatori ariciul se foloseste de un muschi pozitionat de-a lungul stomacului care ii da aspectul unui ghem tepos, acoperit in totalitate de tepi, putand sa se faca sul, descurajand astfel orice tentativa de atac asupra lui.

Interesant in ceea ce priveste ariciul este faptul ca are un simt auditiv foarte dezvoltat si este capabil sa recunoasca culorile. Animalul cu care se aseamana foarte mult este porcul tepos. Diferenta dintre acestia este facuta de modul de alimentatie. Astfel, ariciul se hraneste cu insecte si animale mici, iar porcul tepos este vegetarian.

Ariciul poate naste de la 1 la 7 pui. Puii se nasc cu tepii chiar sub piele, acestia incepand sa apara in 24 de ore de la nastere.

Balena

Balena este unul dintre cele mai cunoscute si mai mari animale. Aceasta este mamifer si face parte din familia cetaceelor. Una dintre cele mai cunoscute specii de balena este balena albastra, animal ce traieste in aproape toata oceanele Pamantului.

Balenele albastre au intre 23 si 24,5 metrii lungine si pot cantari pana la aproximativ 110 tone, fapt pentru care sunt cunoscute drept cele mai mari vietuitoare de pe Terra. Corpul balenelor este lung, neted si ascutit, iar partea superioar a capului este foarte lasa si turtita. Capul balenei reprezinta aproape o patrime din lungimea corpului, in timp ce aripile din spate sunt foarte mici.



Balenele albastre traiesc singure sau in grupuri foarte mici insa, de cele mai multe ori, traiesc in perechi. Aceasta specie de mamifere are capacitatea de a inota cu o viteza de aproape 50 de km/h. O balena albastra poate face pui cand ajunge la varsta de 6 - 10 ani, deoarece in aceasta perioada atinge maturitatea. Puiul unui balene se dezvolta in burta mamei timp de 12 luni, si se nasc la intervale de 2 - 3 ani.

Pe langa balena albastra, exista si alte specii de balene cum ar fi: balena cu capul arcuit, balena gri, balena cu cocoasa si balena Minke.

Camila

Se gaseste in desert, in Asia sau Africa de Nord. Corpul acesteia este adaptat pentru viata in desert. Are picioarele subtiri, foarte potrivite pentru mersul in nisip, iar fata si gatul sunt lungi. Pleoapele o protejeaza de nisip. Poate atinge inaltimea de 2 m (2,50 m pana la cocoasa) si lungimea de 3 m. Ajunge la greutatea aproximativa de 700 kg. Traieste impreuna cu familia, atingand varsta medie de 30-40 de ani.

Se hraneste cu tot ce gaseste in desert: plante, graunte, frunze uscate, curmale. Pentru a se apara de dusmani camila isi foloseste gura pentru a musca sau chiar scuipa, iar daca pericolul este mare ajunge sa-si calce atacatori in picioare. Se cunosc 2 tipuri de camile: Dromaderul (sau camila araba) care are o singura cocoasa si se intalneste mai mult in desert si camila Bactrian care are 2 cocoase. Desi se crede ca in cocoasa camila isi pastreaza apa, acest lucru este fals. Cocoasa ii foloseste pentru a stoca energie pentru momentele in care nu gaseste mancare. Camila este supranumita "vaporul desertului" pentru modul in care se misca, desi multi sunt de parere ca aceasta porecla ii provine din posibilitatile de trasportare de care da dovada. Desi multe animale mor daca isi pierd un sfert din greutatea corpului, camila poate slabi aproape jumatate din greutatea corpului fara sa apara consecinte serioase. Poate bea apa salcie sau sarata, iar cand da de aceasta este capabila sa ingurgiteze in 10 minute o cantitate egala cu o treime din greutatea corpului ei.

Cangur

Numele stiintific corespunzator pentru cangur este "macropods", care se traduce prin "picior lung". Exista mai multe specii de canguri - cangurul rosu (cea mai cunoscuta specie), cangurul de copac si altele. Se intalneste in Australia sau in insulele apropiate, in zone uscate, desertice. Pentru a evita soarele puternic din timpul zilei se adaposteste la umbra copacilor sau in locuri asemanatoare.

Deplasarea se face prin sarituri sustinute de membrele posterioare puternice si lungi. Poate sari peste 12 metri iar viteza sa de deplasare poate atinge 74 de km/ora. Chiar si cand inoata, isi misca picioarele in acelasi timp. Cand viteza acestei topaieli creste intra in actiune coada cangurului, care foloseste la pastrarea echilibrului, dar are si rolul unui al cincilea picior intr-o deplasare normala. Aceasta este deasa si lunga, folosindu-i, de asemenea, si cand se odihneste, costituind, impreuna cu picioarele din spate, baza sprijinirii si mentinerii echilibrului. Culoarea blanii este de diferite culori (maro, rosie, neagra sau gri), in functie de specia din care fac parte. La cele mai multe specii blana de pe picioare este alba. Cangurul poate atinge 1 metru si jumatate inaltime, iar coada poate avea pana la 1 metru lungime. Greutatea ajunge la aproximativ 90 de kilograme. De regula se intalnesc in grupuri familale, dar exista si specii care prefera sa traiasca singure. Specific pentru aceste animale este faptul ca ele isi poarta puii in marsupiu pana cand cresc suficient de mult pentru a se putea deplasa. La nastere acesti pui masoara circa 1,5 cm, fiind mai neajutorati decat "puii" nou-nascuti umani. Mai mici decat degetul mare al mainii si orbi, puii cangurului se tarasc (avand ca ghid mirosul specific al mamei) prin blana cangurului pana in marsupiu. Aici se aseaza la mamelonul mamei care se umfla in gura lui, mentinandu-l astfel in interiorul marsupiului. Pana ala 4 luni acesti pui nu vad, pentru ca au ochii inchisi, iar de la 3 luni incepe sa le apara blana. In aceste conditii, vor iesi din marsupiul mamei abia dupa 6-8 luni de viata. Hrana principala a cangurului o constituie iarba.

Castorul

Castorul (Castor fiber) este cel mai mare mamifer rozator acvatic. El este raspandit atat in Europa si Asia, cat si in America. Castorul are lungimea corpului de aproximativ 90 de cm, iar greutatea de la 10 pana la 30 de kg. Corpul alungit al rozatoarei este acoperit de o blana brun-rosiatica, si se termina intr-o coada mare si lata.

Castorii traiesc in apele, raurile si paraurile care au in apropiere pasuni, si sunt recunoscuti pentru abilitatea lor de a-si construi locuinta. Aceste rozotoare sunt supranumite "inginerii regnului animal" deoarece face tot felul de constructii uimitoare. De exemplu, atunci cand nu gasesc un lac unde sa-si poata ridica barlogul, castorii construiesc un baraj din lemne pe un rau, pentru a-si face propriul lac. Pentru aceste complicate constructii, castorii lucreaza in comun. Ei rod (folosindu-se de incisivii puternici si taiosi), copacii de pe malul raului, pentru a-i face sa cada de-a latul raului, iar apoi intaresc barajul cu pietre, namol si crengi. Uneori aceste baraje ajung la o inaltime de 3 m si o lungime de pana la 30 de m. Dupa ce termina barajul, castorii construiesc in apropierea lui o vizuina cu doua incaperi: una pentru depozitarea hranii si una ca locuinta. Aceste locuinte au forma unui cuptor, iar intrarea se face pe sub apa pentru a fi feriti de pradatori.

Perioada de imperechere a castorilor incepe si se termina iarna, ei fiind unele din putinele animale care raman cu acelasi partener pentru intreaga viata. Numarul puilor nascuti sunt de obicei de 5-8, iar de cand se nasc, pana la perioada de maturitate, raman alaturi de parintii lor.

Cimpanzeu

Cimpanzeii traiesc in Africa Centrala si de Vest, in savana deschisa sau in jungla. Se pot gasi intotdeauna in apropierea copacilor. Traiesc in comunitati de 15-20 de membri, in care copiii stau impreuna cu mamele mai mult de 10 ani si de multe ori chiar pastreaza legatura pe viata cu cele care le-au dat viata. S-a descoperit chiar ca aceste mamifere sunt capabile de afectivitate. Faptul ca stau impreuna in familii le permite o mai buna protectie si siguranta in fata pradatorilor. Un dezavantaj il constitue faptul ca nu au o locuinte stabile, mai ales in ultima perioada cand padurile sunt din ce in ce mai mult defrisate.

Cimpanzeul are o blana de culoare maronie, care ii acopera corpul aproape in intregime. Aceasta este mai putin deasa pe talpile animalelor. Bratele sunt lungi - folosindu-i la sariturile dintr-un copac in altul - si picioarele scurte. Are ochii asezati in fata capului, care ii permit o vedere asemanatoare omului, binoculara, si un nas mic si turtit. Inaltimea cimpanzeului este ca a multor oameni adulti, putand atinge 1,7 m, dar numai in pozitia verticala. Mainile, daca sunt intinse, au o lungime mai mare cu 50 % decat inaltimea cimpanzeului. Aceste mamifere cantaresc aproximativ 75 de kg. Interesant in ceea ce-l priveste pe cimpanzeu este faptul ca este cea mai apropiata "ruda" a omului. Este capabil sa scoata 31 de sunete diferite, in functie de expresia faciala pe care o are in momente diferite. Mai mult decat atat, cimpanzeii au dat dovada de multa inteligenta, fiind capabili sa se recunoasca in oglinda, spre deosebire de alte maimute. Se hranesc cu diferite fructe si frunze, furnici, termite, mici mamifere si oua de pasari.

Delfin

Delfinii se gasesc cu precadere in oceanul Atlantic si Pacific, dar sunt prezenti si in celelalte oceane si, de asemenea, in raurile din Amazon si Africa de Sud. Desi mediul de viata al delfinului este apa, este necesar ca acesta sa iasa des la suprafata pentru a putea respira. Un fapt cu totul deosebit la delfin este faptul ca - desi seamana foarte tare cu un peste - este mamifer, inrudindu-se cu balena. Este un animal foarte inteligent, fiind capabil sa comunice foarte bine si sa invete diferite trucuri repede si usor. Este foarte prietenos cu oamenii, fiind folosit in vindecarea copiilor bolnavi.

Corpul delfinului este alunecos, iar la nivelul capului se observa un nas lung si rotund, o gaura in frunte, folosita pentru respiratie si o gura mare in care se afla colti conici, ascutiti (intre 12 si 200). Interesant la delfin este faptul ca nu-si pierde nici un colt de-a lungul vietii. Ochii sunt pe fiecare parte a capului, iar urechile se afla in spatele acestora, fiind niste gauri mici. Majoritatea delfinilor au culoarea gri pe corp si alba pe burta. Cei care traiesc in Pacific au culoarea gri cu pete negre. Lungimea acestor mamifere variaza de la 1,2 m pana la 9 m lungime, iar greutatea de la 65 kg la aproximativ 650 kg. Datorita faptului ca delfinul are corpul format din muschi dezvoltati, are capacitatea de a sari din apa chiar si la o inaltime de 5,5 m. Delfinul traieste in grupuri mari, impreuna cu care ramane toata viata. Acestia se hranesc cu calmar si peste, consumand zilnic mai mult de o treime din greutatea corpului lor. Nu are colti puternici sau alte arme pentru a se apara de dusmani, dar are avantajul de a inota foarte repede, intrecandu-i pe toti care incearca sa-l vaneze. In comparatie cu cel mai rapid inotator uman, care este capabil sa inoate cu maxim 10 km/ora, delfinul poate inota cu o viteza de 60 de km/ora. Comunicarea se realizeaza printe-un procedeu numit ecolocatie. Aceasta consta in orientarea cu ajutorul ultrasunetelor reflectate de anumite obiecte. Astfel, sunetele emise de aceste mamifere se intorc la ele oferindu-le informatii despre marimea, forma, viteza, distanta si locatia unui obiect. Delfinii sunt capabili sa-si miste ochii in mod separat, uitandu-se in directii diferite in acelasi timp.

Mamiferele

Mamifere

Mamiferele constituie o clasa cu organizare superioara fata de celelalte animale vertebrate. Ele formeaza un grup omogen de vertebrate homeoterme, avand corpul mai mult sau mai putin protejat de un invelis pilos.

Printe caracterele de superioritate, se mentioneaza craniul alcatuit dintr-un numar redus de oase, avand doi condili occipitali; mandibula formata numai dintr-un singur os - dentarul - ce se articuleaza direct cu craniul, fara intermediul osului patrat; in urechea medie se gasesc trei oscioare: ciocanul, nicovala si scarita.

Mamiferele sunt animale vivipare, cu exceptia monotrematelor, si isi hranesc puii cu lapte secretat de glandele mamare. Acestea au o larga raspandire geografica, fiind intalnite pe intreg globul, cu exceptia zonelor interioare ale Antarctidei.

Marea majoritate a mamiferelor sunt terestre, unele sunt subterane (cartita), altele sunt semiacvatice (focile, morsele, castorii), altele acvatice (cetaceele), iar altele zburatoare (liliecii).
Clasa mamiferelor actuale cuprinde circa 4500 de specii.

Animalele- curiozitati

Animale

Animalele sunt o grupa foarte mare de multicelulare, organisme eucariote. Cuvantul animal provine din latina de la cuvantul "animale", neutrul pentru "animalis", care inseamna "respiratie vitala" sau "suflet". Definitia biologica a cuvantului se refera la toate elementele componente ale regnului Animalia. De aceea cand cuvantul "animal" este folosit in context bilogic, omul este exclus.

Au fost identificate peste un milion si jumatate de specii de animale si mai sunt inca multe milioane de descoperit. Animalele sunt organisme vii, care se gasesc in aproape toate habitatele Pamantului, inclusiv in adancurile oceanului, zona arctica, si chiar in interiorul altor animale si plante. Regnul animal este impartit in animale fara coloana vertebrala (nevertebrate), precum melcii si homarii si animale cu coloana vertebrala (vertebrate), precum broastele si maimutele. Nevertebratele formeaza aproape 97% din toate speciile de animale.

Organismul animal este alcatuit din foarte multe celule, iar majoritatea se deplaseaza in mod activ, iar cele care sunt fixate intr-un singur loc, sedentare, isi misca parti ale corpului. Animalele traiesc prin asimilarea hranei in organism. Au senzori si sisteme nervoase care le permit sa detecteze ce se intampla in jurul lor si sa raspunda pe masura.

Animalele se clasifica in grupe, pe baza similaritatilor si in functie de stramosii lor comuni. Exista 35 de grupe majore, numite increngaturi. Fiecare increngatura este impartita in subgrupe. Cea mai mica dintre acestea este specia, care cuprinde animale de un singur fel.

Toate animalele se hranesc prin ingestia de substante nutritive. Animalele apeleaza la diferite strategii de hranire si pot fi grupate in functie de acestea. Unele animale ucid si consuma alte animale, altele pasc sau rod plante, iar altele filtreaza particulele din apa. Dupa hranire sau ingestie, hrana este digerata sau pentru a putea fi folosita de organism.

Capacitatea de deplasare este caracteristica animalelor, care se misca fie pentru cautarea hranei, fie pentru a scapa de pradatori sau pentru a-si cauta un partener. Principalele simturi sunt vazul, auzul, gustul, mirosul si simtul tactil. Animalele isi folosesc aceste simturi pentru a afla ce se intampla in jurul lor. Un stimul extern, de exemplu un sunet, e selectat de un organ de simt, precum urechea. Implsurile nervoase emise de simt sunt interpretate de creierul animalului, care decide cum sa raspunda.